Cu fiecare zi petrecută în România, cu fiecare “năstruşnicie” care ţi se întâmplă în această prea minunată ţărişoară din Europa de Est, mai abitir îţi vine să îţi pui bocceluţa pe spate şi să o tai dracu’ în orice parte a lumii, numai să nu mai ai nicio treabă cu ţara lui Băsescu.

Dacă de la cămătari, bişniţari sau infractori nu ai nicio pretenţie, în schimb de la o editură care se vrea de prestigiu ai toate aşteptările din lume. Cum ar trebui să reacţionezi atunci când afli că o editură ca şi Curtea Veche nu îşi respectă autorii? Atunci când cei care sunt responsabili cu producerea şi distribuirea “obiectelor” care ne cultivă bunul simţ şi respectarea adevărului îşi bat joc de oameni şi nu ştiu să respecte un contract este un semn clar că devenim pe zi ce trece mai idioţi cu toţii.

De unde până unde acest gând scurt despre mizeria din ţara noastră? După ce veţi afla “aventura” lui Adrian Ciubotaru cu cei de la Curtea Veche, o să vă daţi seama cât de normală este această reacţia a mea.

Se zice că desfăşurarea unei zile depinde foarte mult de începutul ei, exact ca şi o cursă de atletism. Ai un start de rahat, prin urmare restul cursei o să fie o mare chinuială.

Mi-am promis că o să-mi modific alarma de dimineaţă la TV-ul din dotare ca să nu mai pornească pe Realitatea TV. Chiar nu am nevoie să întâmpin dimineaţa cu ştiri despre avioane prăbuşite, împuşcături în nu ştiu ce parcare din Bucureşti sau bătăi prin faţa vreunui club de manelo-fiţe.

În dimineaţa asta în studioul celor de la Realitatea rulau ştiri desre violuri prin Italia…bineînţeles, autorii erau români. “Automat analiştii deja analizau”. La 7 dimineaţa aştia vorbeau despre violuri la televizor. Bineînţeles se comenta în aceeaşi tentă ca şi la ultimul caz de acest fel: “Vai ce ne asupresc italienii. Comisarii europeni trebuie să ia măsuri. Nu se poate aşa ceva într-o Europă liberă şi unită!”.

Vreau să le spun şi eu ceva berbecuţilor ştirişti şi analişti de la Realitatea. Domnilor şi doamnelor sunt curios cum aţi reacţiona dacă aţi fi nişte simpli cetăţeni ai României iar presa naţională şi locală ar emite ştiri despre violuri, tâlhării şi crime comise de, să zicem, chinezii veniţi la muncă în România. Chiar mă întreb ce părere aţi avea despre poporul chinez după ce aţi auzi despre cum o fetiţă româncă de 14 ani a fost violată de câţiva cetăţeni ai acestui neam.

Punem pariu că şi noi toţi, la fel ca italienii, am generaliza? Că voi presa aţi încerca să exacerbaţi spiritele la maxim, exact cum se întâmplă acum în peninsulă? Că politicienii noştri foarte “fair play” ar încerca să obţină capital politic de pe urma unor evenimente reprobabile de genul celui de mai sus?

De ce vă miraţi că italienii nu mai acceptă ca unii cetăţeni români să le fure dreptul de a se plimba liberi şi fără frică printr-un parc? Poate vor ca copiii lor să meargă la şcoală fără să fie însoţiţi pe drum de câte o dubă de carabinieri. Voi nu v-aţi sătura la un moment dat să purtaţi ceasul în buzunarul de la haină de frica unui par plasat bine la ureche ?

Noi, românii, cei care nu avem ca scop în viaţă furatul de săpunuri şi geluri de duş de prin magazinele din Italia sau prostituţia pe bulevardele dn Roma, ar trebui să protestăm la adresa autorităţilor din Italia. Pentru că nu sunt în stare să arunce acele animale în puşcării, că nu pot ţine în frâu acest val de infracţiuni şi automat această pată scârboasă este aruncată asupra noastră, a tuturor românilor. Poporul italian nu are nicio vină atunci când ne categoriseşte aşa cum o face. La fel am face şi noi dacă ne-am afla în locul lor. Sunt nişte sentimente omeneşti de frustrare şi furie atunci când vezi că ţi-e frică să ieşi să îţi iei ţigări.

Aşa că nu înţeleg de unde atâta ofuscare şi acuze aduse italienilor de rând care reacţionează ca orice tată, mamă sau frate ce nu vrea să îşi vadă fiica sau sora violată într-o pădure.

sursa fotografiei: wikipedia.org

Ce presă mizerabilă avem. Este incredibil. Stau şi mă minunez de câteva zile încoace cum toate televiziunile ţării, toate publicaţiile online cât şi cele tipărite relatează despre un eveniment nefericit, despre o dramă. Nu o să intru în detalii pentru că nu vreau să fiu şi eu tot ca ei. Sunt penibili.

Ca nişte şacali care au simţit gustul sângelui s-au aruncat asupra acestui “caz”. Dacă până mai acum câteva zile vorbeau şi scriau despre cearta dintre o dobitoacă şi altă dobitoacă, cum s-a aflat de drama întâmplată la unguri , băieţii şi-au trimis repede corespondenţii spre target zone, au dat drumul la muzica de fond plângăcioasă şi au început să muşte din toţi cei apropiaţi tânărului ucis prin interviuri care mai de care mai slinoase şi băgăcioase.

Au o atitudine pur şi simplu scârboasă. Cred că ne iau pe toţi de proşti. 80% din timpul lor de emisie şi-l umplu cu ştiri şi emisiuni cu şi despre fotbalişti, Becali, prostituate, scandaluri, reality show-uri închipuite. La un moment dat se întâmplă ceva…ceva cu un potenţial lipici la publicul românesc ahtiat după scenarii televenolistice. Cu “puţin” ajutor, pot transforma acel ceva într-un eveniment mediatic de toată jena din care ei să îşi tragă audienţă şi rating pentru un an întreg. În mod normal comemorarea unui sportiv şi dedicarea unui spaţiu de emisie în cinstea acestuia ar trebui aplaudat. Dar ce te faci când oamenii noştri de presă nu dau doi bani pe sportivii respectivi cât timp sunt în viaţă? Sau când singurul sportiv mediatizat la noi este fotbalistul Mutu sau Rădoi? De ce nu am văzut un singur material despre OMUL acela cât timp era în viaţă şi sănătos? Oare pentru că “filmarea vie” nu ar fi adus puncte de rating? Oare aşa de rău ne-au tâmpit ăştia cu televizorul de au ajuns să ne intereseze doar crimele, urletele în direct şi păruielile între gagici de la Capatos din emisiune?

Uitaţi şi voi cam ce au ales românii între cel mai premiat film românesc şi nişte chestii cu împuşcături şi pumni.

Suntem cam varză.

Sursă fotografie: www.wikipedia.org

M-am enervat. Simţeam că nu mai am aer…vroiam să intru 10 minute să îmi cumpăr ce îmi trebuie şi să o tai afară. Crezi că am avut loc şi timp de tot felul de tâmpiţi care stăteau ca nişte statui în mijlocul “potecii” dintre rafturi şi se uitau cam 20 minute la un caşcaval înainte să îl cumpere? Neahh…not a chance!

La un moment dat, o tută în spatele meu: “Pardon!”. Domnişoară, dumneavoastră sunteţi idioată? Nu vedeţi că nu am unde să înaintez? Vreţi să mă urc la ăla din faţă în coş? Se împing în tine, dau din coate, îţi iau iaurtul din mână de parcă ar fi ultimul de pe raft. Românii…o naţie de nemâncaţi.

În curând o să fie necesară emiterea de permise de circulaţie cu coşul prin mall-uri şi centre comerciale. Realiştii, metroiştii, selgrosiştii să pună semne cu “staţionarea mai lungă de 10 minute este strict interzisă”.

Cred că ar trebui să dăm curs propunerii lui Zoso.

Ca orice român credincios şi cu frica lui Dumnezeu ar trebui să fiu la biserică. Dar “ete” că nu sunt. Şi de ce nu sunt? Bineînţeles din cauză că dorm. Şi de ce dorm în loc să fiu îngenuncheat în faţa unui popă, cu mâinile împreunate cerşind milă şi compasiune aceluiaşi popă, care se zice că va transmite mai departe mesajul către God? Uite din cauza asta.

Nu voi înţelege niciodată de ce atunci când mă gândesc la Dumnezeu trebuie să o fac cu frică şi cu smerenie…Am citat din spusele celor cu patrafir. De ce trebuie ei să mă sperie astfel încât să mă facă să alerg înspre biserică? Cert este că la unii dintre noi are efect. Printre puţinele mele vizite pe la biserică, am fost martorul unor manifestări caracteristice oamenilor un pic săriţi de pe fix. Am văzut oameni care se aruncau în genunchi încă de la intrarea în biserică şi alunecau exact ca la curling până în faţa altarului, iar acolo îşi pocneau fruntea de podea de îţi era frică să nu îşi lase creierii împrăştiaţi pe jos. Am văzut oameni care pur şi simplu boceau şi în acelaşi timp sărutau mâna popii.

Unde vreau să ajung? Nu ştiu cum este cu alte religii, dar ortodoxismul nostru este trist, posomorît şi menit să te facă să crezi că dacă mănânci o bucăţică de carne vinerea, o să sfârşeşti în focul iadului cu o mie de draci pe lângă tine care te vor chinui veşnic. Rolul popilor în România nu este de a ajuta copiii, oamenii săraci ş.a.m.d, ci acela de a speria lumea cu sfârşitul, în timp ce mâna cu care îşi fac cruce alunecă uşor în buzunarul celui care îi stă în genunchi implorînd iertare.

Să nu care cumva să trageţi concluzia că eu nu cred în Dumnezeu. Şi eu cred în Dumnezeu…dar nu în Dumnezeul popilor ălora care îşi dau ochii peste cap când îmi rostesc sentinţa la caznele veşnice. Dumnezeul meu este unul bun care crede în iertare şi în a doua şansă şi care nu a delegat pe Pământ ca mesageri ai lui nişte oameni ca aceia descrişi de Arhi în materialul său.

După ce o să termin postul ăsta, o să îmi fac semnul crucii, o să mă rog ca lumea să fie mai bună şi o să mă culc. Nu am nevoie de niciun popă care să îmi zică că am voie să fac asta sau să mă înveţe cum să fiu bun.

Dăm legătura reporterului nostru special Grigoriţă care ne va spune care este atmosfera în oraşul de pe Bega în această zi friguroasă de luni.

- Grigoriţă ne auzi? Eşti în direct!
- Da, vă aud. Bună dimineaţa. Mă aflu pe o stradă din Timişoara. Atmosfera este calmă, bălţile sunt la locul lor, oamenii au început să alerge care-încotro. Feţele triste predomină peisajul aici la această oră devreme. Nu pot decât să presupun că este din cauza începutului unei noi săptămâni de muncă. Sau mai există posibilitatea ca Moşul să nu-i fi vizitat. Trist dar adevărat, mai ales că suntem în plină criză financiară. Ionică?
- Mersi Grigoriţă pentru intervenţie. Numai o întrebare mai am…Am înţeles că s-au luat măsuri speciale de securizare ale graniţelor de vest pentru a preveni intrarea în ţară a unor porci infestaţi. Poţi să ne spui despre ce este vorba?
- Ionică…da, ai dreptate. La vămile de pe aici au fost instalate alarme anti-porc, toată lumea este la post şi pregătită să intervină în caz de intruziune porcină. Oamenii au fost puşi la curent cu toate informaţiile necesare…de data asta nu vor mai fi surprinşi cum s-a întâmplat la alegerile care tocmai ce au trecut. Ionică?
- Ok Grigoriţă. Mulţumim pentru detalii. La revedere!

În continuare o prea frumoasă piesă ce caracterizează foarte bine perioada prin care trecem. Româniaaa te iubesccc!

Vama – Tata taie porcu’
Vezi mai multe video din Divertisment »

Vă rog frumos să-mi redaţi oraşul înapoi. Pur şi simplu nu vă mai suport. Răbdarea mea a ajuns la capăt.

Nu mai rezist să vă văd zi de zi îmbrăcaţi ca nişte maimuţe cu mintea netedă. Nu mai suport ţinutele voastre de căcat, falsurile voastre pe care le etalaţi cu o prostie demnă de cartea recordurilor. sĂrmani, Vărsace, Dolcie&Cabana toate aceste ţoale “piratate” fabricate pe vapor nu au cum să înlocuiască lipsa voastră de educaţie, cultură şi bun simţ. Ştiu că atunci când dai 10 euro pe “o centură” inscripţionată cu vestitul DG, mintea îţi fuge fără să vrei la bucata de mămăligă pe care trebuie să o sacrifici pentru a fi la modă. Deci nu ai cum să mă păcăleşti. Te trădează acea sclipire din ochi. Doar ştii vorba aia “îţi lucesc ochii în cap de foame”.

Dragii mei babuini şi tute dacă aţi fost la prăşit în Spania sau Madagascar şi v-aţi întors acasă ghidaţi de foame nu are rost să vă lăudaţi în fiecare dimineaţă în tramvai cum aţi văzut voi “Oiropa” şi ce nivel de trai e acolo “mânca-ţi-aş”. Ştiu că singurele lucruri pe care le-ai făcut acolo au fost să furi şampon la plic şi săpun ca să îţi poţi permite să îţi bei vodca cea de toate zilele.

Şi dacă printr-o minune ai strâns ceva caşcaval nu îl da frate pe un “beamveu”. Nu o să îţi ţină de foame şi tot la munca cu ziua o să ajungi ca să poţi să îi bagi benzină.

Dragele mele tute sau piţipoance…nici nu ştiu cum să vă spun. Ştiu că majoritatea dintre voi visaţi să găsiţi un Iri numai al vostru pe care să îl sugeţi de bani…şi de tot ce poate fi supt. Dar mai întâi câteva reguli de bun simţ pentru a pune şi voi mâna pe vreun “tip” de ăsta. Învăţaţi să vă spălaţi cum trebuie pe dinţi, prin urechiuşe şi prin majoritatea locurilor mai greu accesibile. Ştiţi de ce? Pentru că parfumul vostru de 30 de euroi nu are cum să ascundă jegul acumulat de-a lungul săptămânilor în care nu aţi avut apă caldă din cauză că nu v-aţi plătit întreţinerea la garsoniera voastra închiriată de 5x5m. Încercaţi să vorbiţi corect româneşte. “Ce faci fă? Vii în bambu? Este tipi mulţi acolo fă şi putreji de bogaţi!” nu mai merge. Spre deosebire de Spania unde puteai să vomiţi fără grijă dezacorduri de genul, aici lumea înţelege….şi râde fă proasto de tine, ca să îţi vorbesc pe înţelesul tău.

Nu vă mai postaţi mecla voastră expirată pe “haifaiv” pentru că deja speriaţi atât de mulţi copii încât va fi necesară înfiinţarea de centre speciale de recuperare pentru aceste suflete nevinovate.

Penibililor!

“Bărbat violat ziua în amiaza mare!” şi “Urmează: Crima din Gorj cu autor necunoscut”.

Dacă vine unul de pe alte meleaguri şi vrea să ia contact cu România “necoafată” pune-l să se uite pe OTV.

Sunt curios cum face rost Diaconescu de invitaţii pe care îi are seară de seară. Are oameni specializaţi care în fiecare zi consultă necrologul în ziar? Are oameni prin poliţie care îi trimit prin SMS orice crimă sau viol care are loc pe teritoriul României?

Despre ce este vorba? Ori despre vreun magnat mort iar cei care îi administrează contul bancar se oferă să îmi vireze nu ştiu câţi bani , ori vreo “agenţie” care dă bani cu împrumutul “foarte avantajos”. Mai sunt şi ăia care au descoperit nu ştiu ce comori dar trebuie să îmi trimită şi mie bani. De ce, habar nu am.

În concluzie stau şi mă întreb dacă găsesc aceşti indivizi fraieri destui care să pice în plasa lor astfel încât să îi facă să rămână la fel de motivaţi în prostia lor de a spama în continuu şi fără limite.

Probabil că da.

Ştim cu toţii despre cine vorbesc. Sunt ăia care atunci când sunt faţă în faţă cu tine rânjesc de poţi să le numeri toţi dinţii din gură şi îţi basculează numai laude la adresa ta, dar când vine vorba de fapte sau acţiuni prin care să îţi dovedească aprecierea pe care ţi-o poartă, îţi dau un şut în cur şi-o flegmă în obraz.

Dar care este lucrul cel mai tare? Păi dobitocii cred că tu nici nu te-ai prins.

Şi ce frumos este să stai să îi observi cum îşi joacă rolul lor de “centurişti” cu atâta talent de parcă şi-ar da admiterea la “Artă teatrală şi Cinema”.

Unii dintre noi nu pot reacţiona decât printr-o serie de “bisuri” urmînd “să savureze” spectacolul în continuare. Alţii însă pun repede mâna pe un cartof, roşie sau tastatură şi aruncă înspre scenă.

Oare cum e mai bine?