Acum ceva timp, la ultima emisiune a lui Bobby Voicu la Radio Lynx pe anul 2008, punându-i acestuia o întrebare pe chat despre eventualul succes al blogurilor de nişă pe .ro am primit un răspuns scurt şi se pare foarte realistic al acestuia: “depinde de publicul-target”.

De ce zic că răspunsul lui Bobby este adevărat? Atunci când am pornit acest blog am pornit de la ideea că acest site va avea într-o proporţie de peste 80% content related to networking, Linux şi alte chestiuni IT. Deşi acest proiect are aproape un an, deşi încerc să scriu cât de des îmi permite timpul şi tonusul destul de scăzut după o zi de muncă normală, am observat că numărul vizitatorilor mei este constant şi nu creşte peste o anumită limită. Recunosc că nu am habar de SEO sau tehnici de promovare în online, dar consideram eu că articolele produse măcar o dată la două zile o să atragă cât de cât oameni interesaţi de acest domeniu. Şi m-am cam înşelat.

Publicul target al acestui site este format din oameni care au avut, au sau vor avea tangenţă cu reţelistica şi administrarea de sisteme şi servicii IT în general. În România se pare că suntem destul de puţini. Şi sunt sigur că nu sunt singurul care a observat acest lucru. În ţara noastră prin IT se înţelege doar schimbarea cartuşului la o imprimantă, folosirea Office-ului sau review-urilor de Windows 7. Ca să fiu sincer înţeleg că, de exemplu, doar cei care au pus mâna vreodată pe un echipament CISCO să fie interesaţi de subiect.

Am citit acum ceva timp la Dany un guest post al lui Cristina (alias Pyuric) de la Monden.info vis-a-vis de acelaşi subiect pe care încerc şi eu să îl dezbat aici. Am încercat să găsesc greşelile pe care le-am făcut atunci când am pornit tot acest proiect, pentru că este clar că am făcut ceva greşeli . Zice domnişoara project manager că “trebuie sa fii cu adevarat pasionat de domeniul ales si sa-l cunosti extrem de bine. Gandeste-te de la inceput cat este de popular, ce target vei avea, ce competitie exista, cum vei putea monetiza blogul.” Despre pasiune nu cred că e cazul să vorbesc atâta timp cât 12 ore din 24 doar asta am în minte. A doua parte a “statement-ului” deja stabileşte o greşeală, bine nu i-aş spune chiar greşeală, pentru că oricum alt domeniu nu aş fi putut să îmi aleg, din simplul motiv că habar nu am despre ce aş putea să scriu. Hmmm…sau puteam să devin şi eu expert SEO? Publicul meu este clar deficitar, din punct de vedere al numărului bineînţeles, faţă de cel al siturilor gen cancan, elevaporno şi altele. În schimb câştig foarte mult la calitatea “audienţei”.

Mergem mai departe. Cristina continuă prin a îndemna “nişaţii” să publice constant materiale şi să aibă o gramatică impecabilă. Sigur nu mă încadrez la niciuna dintre “condiţiile” de mai sus. Gramatica mea nu e perfectă şi nici frecvenţa cu care postez nu e una de care să fiu mândru…şi totuşi atunci când vorbeşti despre grep-uri şi show interface status-uri lumea mai trece cu vederea că eu mai mănânc sau pun aiurea vreo virgulă.

Nu ştiu exact care este secretul, dar îl intuiesc sau măcar cred că îl intuiesc prin ce am citit de la cei mai vechi şi cu experienţă. Trebui să mergi mai departe, să produci în continuare conţinut de bun simţ pe nişa ta, să ai răbdare cu tine şi să îţi respecţi cititorii.

Mă apropii cu paşi repezi de primul an împlinit în blogosfera românească, dacă există aşa ceva. Şi dacă tot se apropie termenul acesta, m-am gândit la tot ce am învăţat eu nou în perioada asta.

În primu rând am aflat că online-ul românesc este plin de “antreprenori”. Buuuuun. Ce înseamnă acest cuvânt? Păi ne uităm aici şi vedem că un antreprenor conduce o antrepriză, iar antrepriza este o întreprindere comercială. Bineînţeles că trebuie să adaptăm acele explicaţii la mediul online. Pe scurt, după mintea mea scurtă, un antreprenor este unu’ care dezvoltă şi administrează o afacere online. Poate mă înşel, poate nu. De ce nu sunt încă sigur dacă acesta este sensul corect? Pentru că, după cum spuneam, online-ul românesc musteşte “dă oameni dăştepţi dom’le”, de sute de antreprenori care “administrează proiecte” şi visează la vacanţe în Bora Bora.

Mă distrează cum de fiecare dată dau peste câte un bloguleţ (nu că al meu ar fi mai mare ) al cărui proprietar urlă cât îl ţin branhiile că el e antrep(r)enor. Apropo, daţi un search cu “antrepenor” în Google. Să vedeţi şi voi specialiştii lui nea Mielu’. Cuvântul ăsta, “antreprenor”, a devenit un fel de “Bă io ce îi spun lu’ aia cu care ies la suc deseară că fac? Gheorghe spune-i că eşti antreprenor pe net frate!”. Nu neg că am descoperit nişte oameni care chiar sunt ceea ce alţii doar se laudă că ar fi. Nu îi specific aici pentru că oricum ştiţi despre cine vorbesc.

Tot în acest an am ajuns să visez şi în somn cuvântul “relevanţă”. Toată lumea vorbeşte despre relevanţă. Nu contează că nivelul IQ-ului unora este undeva pe aceeaşi treaptă cu al papagalului pe care îl ţin în camera lor…ei dau înainte cu materiale despre relevanţă. Scriu chiar review-uri domnule. Vor să te convingă să cumperi tehnologie de ultimă generaţie, iar sărăcuţilor li se bâlbâie tastatura.

Am mai învâţat că sunt foarte mulţi analfabeţi care au acces la Internet…Este trist. Toţi ne-am dori să avem cititori educaţi, cu care să putem purta o conversaţie care se păstrează în limitele normale ale bun simţului. Din păcate, dacă te uiţi de exemplu pe site-ul GSP-ist, îţi dai seama că suntem nişte proşti trişti. Acum bineînţeles că e şi vina membrilor team-ului din spatele platformei GSP, care timp de câţiva ani şi-au tras de partea lor fiecare prostan din România…asta prin ce promovau pe site-ul lor: pr0n, violenţă, scandal şi manelism. Şi nu doar că i-au atras pe bieţii trolli…dar i-au mai şi “educat”, că poate nu erau aşa de reduşi. Trebuie să fiu echidistant. Tot ce am scris mai înainte se aplică şi “frăţiorului” ProSport.

Gata. Ajunge cu punctele negative ale periplului meu prin .ro. Am văzu şi lucruri extraordinare. Am văzut de exemplu cum Cabral a reuşit, printr-o mobilizare excepţională a lui şi a câtorva sute de bloguri şi publicaţii online, să strângă o sumă importantă de bani pentru Erika, o fetiţă bolnavă şi cu mare nevoie de ajutor. Am mai văzut cum un blogger ca Vali Petcu dă dovadă de perseverenţă, atitudine corectă şi încrâncenare în lupta cu furtul de content, cu spam-ul şi cu nesimţirea din mediul acesta online. Şi e cam singur. Restul ne rezumăm la a sta în spatele sălii, în întuneric, aplaudând din când în când actorul principal.

Mă uitam la Bobby Voicu care pe orice pune “enter-ul” creşte ca o gogoaşă “cât ai zice blog”…asta că tot vorbeam mai sus despre antreprenori.  Uitaţivă şi la Costin cu proiectul său DownloadWin.com. Tipii ca el nu pierd timpul vorbind despre relevanţe şi alte chestii care sună bine în urechea bloggerilor. Pur şi simplu, ei construiesc business-uri şi idei. Au curaj şi ne dau şi nouă…celor care avem minte să învăţăm.

Exemplele ar putea continua. Sunt mulţi oameni pe care mă bucur că i-am descoperit şi pe care îi citesc cu foarte mare plăcere. Îmi place să cred că există un echilibru în tot acest spaţiu virtual românesc, un echilibru între negru şi alb. Cu alte cuvinte îmi place să cred că dracul nu e atât de negru precum pare.

Dragii mei vă anunţ cu mândrie în glas şi-n tastatură că am atins frumoasa cifră de 200 de materiale publicate pe acest blog.

Mă gândeam să inventez şi eu o strigare ca cea din filmul “300″ dar o să mă las păgubaş. În schimb, că tot am atins vârsta de 200 de posturi în blogosfera românească şi pentru că am citit materialul Roxanei vis-a-vis de modalitatea de a ajunge un blogger cu greutate sau “celebru” am decis să îmi dau cu părerea, ca orice român autentic priceput la toate, despre celebritatea în mediul online.

RSS reader-ul meu cuprinde cam toate persoanele importante din blogosfera românească. Şi ştiţi ceva? Nu în fiecare zi reuşesc să scoată ceva pe .ro gălăgios şi plin de savoare, dar “celebrităţile” vânate de bloggerii în devenire îşi continuă cursa…că e ploaie, că e vânt, ei contribuie la conţinutul online-ului românesc prin materialele scrise. Probabil că la început frecvenţa sau pasiunea cu care scriau pe blog nu era la fel ca acum, când pentru unii dintre ei blogging-ul a devenit o meserie, o artă. Credeţi că Zoso în a treia lună de blogging  a sărit la 1 000 de unici pe zi? Nu prea…omul şi-a văzut de treabă, a continuat să fie el, să aibă doar păreri proprii şi uite rezultatul. Să ne uităm la Cabral, că tot vorbea Buddha despre cei care au parte de un avantaj nesperat faţă de noi bloggerii muritori şi anume televiziunea. Cabral nu ştiu dacă a spus pe post că el are blog…omul scrie impecabil, îl citeşti cu plăcere, ia atitudine vis-a-vis de orice nedreptate pe care îi pică ochii, scrie despre viaţă şi scrie bine. Cum să nu aibă trafic? Mai este cazul să discutăm despre Arhi? Nu cred…îl ştim cu toţii, pe el şi stilul lui spumos de a spune lucrurilor pe nume.

Ok. Şi acum să trecem la noi, la cei aspiranţi la succesul şi celebritatea lor, a celor de mai sus. Ce facem noi? Deşi în secret îi admirăm, încercăm să îi copiem, urmăm că vrem sau nu trendul impus de ei, începem să îi înjurăm. Şi apoi aşteptăm să devenim celebri. Asta e cea mai importantă strategie şi cea mai răspândită tehnică printre newbies. În loc să ne vedem dracului de treabă, să învăţăm de la cei cu experienţă, de la nişte oameni care chiar au un cuvânt de spus, noi ne umflăm în pene că am avut 500 de unici în ziua aia fantastică în care am scris despre eleva porno din pădurea cu aluni şi Diaconescu&tomberon.

Exact cum am scris şi pe blogul iniţiatoarei acestei întrebări, munca, perseverenţa şi verticalitatea ar trebui să fie principalele caracteristici ale unui blogger care vrea să ajungă în cât mai multe RSS readere ale userilor de Internet.

La multe postări blogului meu şi “să ne trackback-uim cu bine” şi pe la vreo 2000 de materiale.

În primul rând sunt mulţumit că sunt sănătos şi apt de “dat cu sapa”. Ăsta este cel mai important lucru. Deşi sunt conştient că am exagerat cu nesomnul, ţigările, cafeaua şi obiceiul doar-două-mese-pe-zi, văd că încă mă mai ţin balamalele. Oricum voi încerca să schimb pe ici pe colo câteva aspecte nu prea sănătoase din stilul meu de viaţă.

Revenind la aspectul profesional, pot să spun că sunt mulţumit de ce am realizat pe anul ce stă să treacă peste numai câteva ore. Şi când spun că sunt mulţumit, mă refer la job-ul meu de zi cu zi. Am luat parte la tot felul de proiecte interesante din care am învăţat ditamai grămada de chestii folositoare. Am avut de a face cu profesionişti de la care am avut ce însuşi şi cu care a fost o reală plăcere să lucrez.

Sunt bucuros că mi-am găsit timp şi în acelaşi timp am reuşit să obţin certificările CCSA (Check Point Certified Security Administrator), SNPA (Securing Networks with PIX and ASA) şi că am putut urma un training foarte interesant de F5 Firepass în Anglia.

Anul acesta am pornit şi acest blog-proiect, mai exact în aprilie. Au trecut deja 9 luni şi pot să spun că sunt mulţumit de cum au evoluat lucrurile. Mi-am găsit un ritm al meu cu cu care scriu aici, deşi trebuie să spun că a trebuit să depun puţin mai mult efort decât mă aşteptam.

Pe plan “recreaţional”, dacă pot să zic aşa, mă bucur că am avut ocazia să vizitez câteva ţări frumoase ale Europei. De fapt unele oraşe ale unor ţări din Europa. Am luat contact cu tot felul de culturi, oameni şi obiceiuri. De-alungul anului au fost grătare, partide de pescuit, karting racing-uri şi alte nebunii.

Cam asta a fost 2008-ul. Ce aştept de la 2009? Păi să vină CCSP-ul (Cisco Certified Security Professional) şi CCSE-ul (Check Point Certified Security Expert), proiecte şi mai multe şi interesante, plimbări la munte, la mare, sănătate şi iubire. Şi bineînţeles să crească şi blogşorul meu de aici, să pot să asimilez cât mai multe de la colegii mei bloggeri mult mai vechi şi cu mai multă minte. Hai că nu-s pretenţios!

Să ne vedem cu bine în 2009!

Măi oameni buni cum faceţi de aveţi timpul necesar să şi postaţi pe blog, să vă faceţi şi jobul aşa cum trebuie? Refuz să cred că staţi acasă pentru că după cum scrieţi pe blog rezultă că sunteţi nişte oameni activi şi cu diverse preocupări “extracurriculare” ca să zic aşa.

Asta vroiam să vă întreb în materialul ăsta? Cum de reuşiţi să aveţi un management al timpului aşa de eficace. Pentru că recunosc că mă interesează foarte tare chestiunea asta. Nişte sfaturi pentru un noob ca mine ar prinde foarte bine.

Deseori mă chinuiesc să scriu câte un material o dată la 2-3 zile şi când îmi reuşeşte sunt chiar happy. Nu că nu aş vrea să scriu…dar deseori mă apuc de tot felul de nimicuri, de foarte multe nimicuri, şi mă trezesc la un moment dat că nu am realizat nimic din ce am început.

Am citit undeva, nu ma ţin minte exact unde, că bloggerul respectiv îşi notează ideile care îi vin pe parcursul unei zile şi mai târziu le dezvoltă…

Nu sunt un blogger, dar mi-ar place să fiu unul în adevăratul sens al cuvântului şi mi-ar prinde bine sfatul unora cu experienţă în această lume. Deşi cred că doleanţa mea nu îşi va găsi un răspuns din partea multora dintre ei, aş fi curios cum Cabral reuşeşte să scrie minim 4 materiale pe zi deşi chiar este un tip super busy care cred că nu prea stă la domiciliu …sau cum Arhi, deşi face multe drumuri între casă şi bancomat că şi-a uitat cardul , la fel izbuteşte să dea drumul în online la atâtea materiale zilnic. Mai ar fi DeMaio pe care îl citesc zilnic şi nu există zi în care să nu scrie de minim 4 ori, Costin care nu numai că scrie dar mai şi filmează…şi asta zilnic. Şi să nu îl uit pe Zoso care între două zboruri de avion spre Germania (asta am aflat-o de la el de pe blog ), job şi cine ştie câte alte chestii scrie la foc automat. Presupun că este un efort mare din partea voastră, dar nu la apăsat taste ci la felul cum vă organizaţi timpul în asa fel încât să atingeţi performanţele de mai sus. Cum reuşiţi asta?

P.S. Deşi stiu că majoritatea dintre cei enumeraţi mai sus au şanse de sub 0,1% să citească materialul ăsta nu se ştie niciodată cum Zeul Google îi va aduce pe această pagină cândva.

o descriere a calităţilor pe care le dorim să le avem şi de asemenea încercarea de a ne raporta la nişte bloggeri care ne plac şi îi citim zilnic.

O “temă de casă” interesantă pentru noi toţi care aspirăm la titlul de blogger. Întotdeauna m-am gândit la fidelizarea cititorilor mei (care să fim sinceri…până acum nu prea există ) ca la o reţetă de succes în blogging. Şi cînd spun acest lucru mă refer la a-i provoca să interacţioneze cu mine pe marginea a celor scrise aici pe acest blog. Deşi tematica acestui blog în general nu prea atrage din prima sunt sigur că numai prin implicarea şi participarea lor activă la chestiile discutate aici voi reuşi. Asta mi-ar place să pot….Şi de aceea câteodată aş vrea să fiu ca Bobby Voicu, datorită faptului că ştie cum să îşi ţină cititorii “atenţi” şi implicaţi în fiecare material pe care îl postează pe blogul său.

Mi-aş dori să pot să scrie ca Diana, la fel de stilat şi interesant cum o face ea. Cam greu pentru un junior IT-ist …dar mi-ar place.

Câteodată ar fi ok să pot fi la fel de incisiv şi direct ca Arhi. Dar pentru asta îţi trebuie o personalitate foarte puternică…şi tupeu. La mine cu tupeul mai uşor.

Cabral este unul dintre bloggerii mei preferaţi. De ce? Pentru naturaleţea cu care scrie…pentru că este el însuşi atunci când scrie pe blog. Pentru că se implică şi acţionează atunci când observă lucruri care nu sunt în regulă…

Aşa…am spus ce am avut de spus. Acum back to work.O zi reuşită vă doresc să aveţi.

Părerea mea este că blogosfera se îndreaptă înspre ceva ce nu convine multora din presa scrisă, radio sau televiziune. Înspre ceva ce sperie oameni ca Tucă sau Badea şi îi face să reacţioneze într-un mod violent, vulgar şi lipsit de orice urmă de  obiectivitate.

Se îndreaptă înspre credibilitate. Credibilitatea şi obectivitatea bloggerilor se bazează pe neapartenenţa la nicio structură politică, inexistenţa unor şefi, producători care să primească pe email direcţiile înspre care să se îndrepte “deontologia” lor în jurnalism . Hmm…cred că nu sunt foarte corect. Există şi în rândul bloggerilor nişte băieţi care fac lobby, scriu sau au favoriţi în politica românească.

Apoi ne mai întreabă Bobby despre ce se va întâmpla peste 2-3 ani. După mine cred că vor apărea foarte multe bloguri de nişă: IT, SEO, etc. Se va incerca monetizarea mai cu succes a blogurilor. “RSS-uri cu greutate” se vor ridica dintre noi …deja ele există şi probabil le ştiţi cu toţii, dar în acelaşi timp vor fi şi mulţi din această comunitate care se vor ocupa cu datul apei la moara celor ca Badea sau Tucă. Este inevitabil…cum ei îi au pe ai lor aşa şi noi pe ai noştri.