Doreşte careva dintre voi să cumpere un televizor? Îl dau ieftin pe al meu. De ce? Pentru că o dată la 4 ani vine luna aia de campanie electorala pentru cei care sunt animaţi numai de gânduri bune şi vor să conducă destinele acestei ţări către zări mai albastre.

Această “lună” a început de câteva zile şi eu unul nu am chef să îi văd din nou la TV pe toţi maimuţoii aştia pe care noi îi numim politicieni. Nu mă interesează că este vorba de Băsescu, Geoană, Becali, Oprescu sau Crin Antonescu…pur şi simplu nu am chef să le văd mutrele perfide zilnic. Nu am chef să fiu minţit din nou şi nici nu vreau să le dau 30 minute din timpul meu ca să merg la vot.

Este acea perioadă când se perindă pe micul ecran tot felul de formatori de opinie care bineînţeles sunt “independenţi politic” (yeah, right!) care analizează şi răs-analizează promisiunile mincinoşilor noştri viitori conducători de ţară. Murdăria, minciuna, interesele financiare ies în aceste zile la iveală mai abitir ca melcii după ploaie. Canalele media, tradiţionale sau nu, se împart în tabere. Desfăşurarea de forţe este impresionantă pentru nişte oameni simpli ca noi.

Actorii acestei piese de prost gust se întrec în a plânge cu lacrimi de crocodil, în a se preface că au aceleaşi greutăţi ca şi noi, aceleaşi rate la bancă. Pentru o lună zile ei vor fi ca şi noi…nişte oameni normali, cu sentimente dintre cele mai umane, care plâng, râd şi respectă legea.

Depinde de voi dacă îi credeţi. Depinde de noi dacă alegem să plătim biletul încă o dată pentru această proastă reprezentaţie de teatru. Care este preţul? Ieftin dom’le: doar un vot. Îl plătim sau alegem să aruncăm în ei cu roşii stricate?