Mult timp a mai trecut de când nu am mai vorbit despre networking. De fapt a trecut mult timp de când nu am mai contribuit cu nimic pe acest blog. Îmi cer mii de scuze şi încerc să nu se mai întâmple. Ultimul material din categoria mai sus menţionată este despre protocolul de rutare EIGRP. Voi continua cu discuţia exact de unde am rămas.

Înainte să trecem mai departe, este necesar să explicăm unii termeni, cum ar fi:

- distanţa fezabilă (feasible distance): este cea mai bună metrică către o reţea remote. Este ruta pe care o veţi găsi şi în tabela de rutare deoarece este considerată ca fiind “cea mai tare”.Metrica distanţei fezabile este metrica raportată de către un router vecin (distanţă raportată) plus metrica până la “vecinul” respectiv.
- distanţa raportată (reported distance): am spus mai sus ce este această distanţă.
- topology table: conţine toate destinaţiile “lăudate” de către routerele vecine plus lista vecinilor care au făcut asta. Pentru fiecare router vecin, metrica căreia i se face reclamă este chiar ruta folosită de către el.
- succesor fezabil (feasible successor): o destinaţie este mutată din topology table către tabela de rutare atunci când există un succesor fezabil. Acesta este o rută a cărei distanţă raportată este mai mică decât distanţa fezabilă şi este considerată ruta de backup. Protocolul EIGRP ţine minte până la 6 astfel de succesori fezabili.

Astfel, folosind distanţa fezabilă şi având succesori fezabili în topology table ca şi legături de backup, reţeaua noastră se adaptează din mers noilor condiţii.

RTP – Reliable Transport Protocol

EIGRP-ul foloseşte un protocol proprietar CISCO, numit şi RTP, pentru administrarea comunicării de mesaje între routerele ce “vorbesc” EIGRP. Şi după cum bine observăm din numele lui, principala lui grijă este fiabilitatea. CISCO a creat un mecanism care foloseşte atât multicast-uri cât şi unicast-uri, astfel încât schimbările să fie anunţate şi implementate foarte rapid. Atunci când EIGRP-ul trimite trafic multicast, foloseşte adresa de Clasă D 224.0.0.10. După cum spuneam şi mai sus, fiecare router EIGRP îşi cunoaşte vecinii, şi pentru fiecare multicast trimis, păstrează o listă cu routerele care i-au răspuns. Dacă nu primeşte niciun semn de la “inculpaţi”, încearcă şi cu unicast. Dacă nici aşa nu primeşte niciun semn de viaţă nici chiar după 16 astfel de încercări, nodul respectiv este declarat “decedat”. Acestui proces i se mai spune şi reliable multicast.

Diffusing Update Algorithm (DUAL)

Protocolul de rutare EIGRP foloseşte DUAL pentru selectarea celei mai bune rute către o destinaţie. Algoritmul mai permite:

- determinarea unei rute de backup, în caz că aceasta există.
- oferirea de suport pentru VLSMs (Variable-Length Subnet Masks).
- căutarea de de rute alternative dacă o rută nu poate fi găsită.
- recuperea rutelor pierdute.

Acest algoritm face ca EIGRP-ul să fie unul dinte protocoalele de rutare care oferă cel mai bun “timp de recuperare” al unei reţele după ce în aceasta apar schimbări. Secretul acestui protocol constă în două lucruri: routerele care folosesc EIGRP păstrază o copie a rutelor vecinilor, copie pe care o folosesc la calculul rutelor optime. Dacă îşi pierd aceste rute, sau rutele nu mai sunt accesibile, pur si simplu examinează topology table pentru rute înlocuitoare. Şi dacă nici aşa nu merge, pur şi simplu încep să întrebe prin vecini. Deşi sună amuzant chiar asta fac. Nu le este ruşine să ceară ajutorul.

Atât deocamdată. Continuăm data viitoare. Vă salut!