Deoarece săptămâna trecută am participat la un training System Administration for the Solaris 10 OS. Part2. (SA-202-S10), am lipsit din nou de pe blog…de data aceasta absenţa a fost una motivată. Dar să termin cu plânsul pe umărul cititorilor mei virtuali şi să trecem la treabă. Astăzi vom vorbi despre unul dintre cele mai populare protocoale de rutare, adică despre EIGRP (Enhanced IGRP).

Este un protocol de rutare patentat de Cisco, aşa că el este folosit doar pe echipamentele companiei menţionate mai înainte. Ce caracteristici mai are acest protocol? Este classless şi de tip distance vector.La fel ca şi IGRP-ul, EIGRP-ul foloseşte conceptul de AS (autonomous system) atunci când descrie seturile de routere învecinate ce rulează acelaşi protocol de rutare şi deţin aceleaşi informaţii despre rutele din internetwork. Prima diferenţă între cele două, adică între IGRP şi EIGRP, este că cel din urmă include în update-urile trimise şi subnet mask-ul. Aşadar, avem liber la VLSM şi summarization.

Câteodată veţi auzi cum EIGRP-ului i se va mai spune şi protocol de rutare hibrid, adică un fel de mix între un protocol distance vector şi unul link-state. De exemplu, EIGRP-ul nu trimite pachete link-state la fel ca şi OSPF-ul, dar update-urile sale sunt distance-vector şi conţin informaţii despre rute şi costul acestora din perspectiva router-ului care le face “reclamă”.  Şi după cum vă spuneam, acelaşi EIGRP are şi caracteristici link-state. Una dintre ele ar fi că sincronizează tabelele de rutare la startup, iar update-urile se trimit doar atunci când intervin modificări în topologii.  Cu un număr maxim de hopuri de 255, EIGRP-ul este foarte potrivit pentru reţele mari.

Haideţi să vedem câteva dintre punctele forte ale acestui protocol faţă de IGRP, dar şi faţă de altele:

- oferă suport pentru IP, IPX, AppleTalk;
- classless;
- suportă VLSM/CIDR;
- summarization;
- calculează ruta optimă prin Diffusing Update Algorithm (DUAL).

Să vorbim acum un pic despre cum comunică routerele cu EIGRP între ele. Înainte ca ele să poată schimba vreo rută între ele, trebuie să devină routere vecine. Trei condiţii trebuie îndeplinite ca acest lucru să se întâmple:

- trimiterea şi primirea de mesaje ACK şi Hello;
- acelaşi AS;
- metrici identice

Protocoalele link-state obişnuiesc să trimită mesaje de tip Hello pentru a stabili vecinătatea, pentru că deoarece ele nu trimit update-uri periodice trebuie să existe un mecanism care să stabilească când două routere mai sunt sau nu vecine.

Routerele EIGRP care aparţin unor AS-uri diferite nu împart în mod automat informaţii despre rute şi nici nu devin vecine. Acest feature este un beneficiu atunci când vorbim despre reţele mari. Totuşi, trebuie să ţinem minte că pentru propagarea rutelor între AS-uri diferite trebuie să ne ocupăm în mod special şi “manual”.

Singura dată când EIGRP-ul trimite întreaga tabelă de rutare “pe fir” este atunci când descoperă un nou vecin şi formează o adiacenţă prin intermediul mesajelor Hello. Când acest lucru se întâmplă, cele două routere fac schimb întrele cu tabelele de rutare, urmând ca după aceea doar schimbările făcute în aceste tabele vor fi promovate.

Data viitoare vom vorbi puţin şi despre cum sunt calculate rutele optime de către EIGRP. Deocamdată ne oprim aici. Vă salut!