IGRP este un prorocol de rutare distance-vector specific doar routerelor CISCO.

Cu ce vine nou IGRP-ul? Cu faptul că hop count-ul maxim este de 255, faţă de 15 cât era în cazul RIP-ului. De asemenea, foloseşte o metrică diferită, numită composite, şi care este calculată în funcţie de bandwidth şi delay-ul liniei respective. Şi totuşi, principala diferenţă între RIP şi IGRP este că în configurarea ultimului trebuie folosit AS-ul (autonomous system). Toate routerele trebuie să folosească acelaşi AS dacă “vor” ca să poată share-ui între ele tabelele de rutare.

Ok. Haideţi să înşirăm aici, punctual, toate caracteristicile IGRP-ului şi cele ale RIP-ului, pentru că aşa ne va fi mai uşor să ne dăm seama de diferenţe mai bine:

RIP:

- este potrivit pentru reţele mai mici;
- nu foloseşte AS-ul;
- trimite update-uri cu întreaga tabelă de rutare o dată la 30 de secunde;
- are o distanţă administrativă de 120;
- foloseşte doar hop count-ul ca şi metrică în alegerea rutei optime.

IGRP:

- poate fi folosit în reţele mai mari;
- foloseşte AS-ul;
- update-urile cu tabela de rutare vor fi trimise o dată la 90 de secunde;
- distanţa administrativă este 100;
- metrica folosită este calculată din bandwidth şi delay-ul pe ruta respectivă.

Ca să scurtez din întreaga poveste, trecem direct la configurarea unui IGRP. Comenzile sunt la fel ca în cazul setării protoculului de rutare RIP, cu singura diferenţă că în acest caz vom folosi numerele AS. Este necasar ca toate routerele ce fac parte din acelaşi sistem autonom să folosească acelaşi număr de AS dacă vor să îşi poată comunica între ele update-uri cu tabelele de rutare. So, urmează mai jos un exemplu de configurare al IGRP-ului:

testrouter#config t
testrouter#router igrp 20
testrouter#network 192.168.20.0

Am uitat să specificăm mai sus încă o diferenţă între RIP şi IGRP. Protocolul de rutare RIP “ştie” să facă load-balancing doar dacă rutele “anunţate” au acelaşi hop count. Dar, în cazul IGRP-ului, lucrurile stau cu totul altfel. IGRP-ul face load-balancing şi între link-uri cu cost diferit. Pentru acest lucru se foloseşte comanda variance.  Eu nu am încercat aşa ceva…ştiu doar că se poate din ce am citit în documentaţia CISCO.

Acum că am stabilit cum să configurăm RIP-ul şi IGRP-ul, haideţi să şi stabilim câteva comenzi cu care putem să facem şi un pic de troubleshooting atunci când avem probleme:

- show protocols: ne afişează protocoalele routed (am vorbit într-un material anterior despre diferenţa între un routing protocol şi unul routed) şi interfeţele pe care acestea sunt enabled;
- show ip protocols: în acest fel afişăm routing protocols;
- debug ip rip: prin comanda anterioară trimitem în sesiunea de consolă absolut toate update-urile trimise şi primite de către router;
- debug ip igrp events: afişează sursa şi destinaţia update-urile cât şi numărul routerelor din fiecare update;
- debug ip igrp transactions: afişează mesajele de request ale routerelor vecine pentru update-uri dar şi răspunsul routerului în cauză;
- un all: debugging-ul este oprit.

Next stop? EIGRP and OSPF. So, stay tuned!