Fiind ţăran(că) oraşe cutreierai

smigelschitarani1

De mult vreau să scriu un material despre ţărani. Nu despre cei care sunt apreciaţi de toată lumea sau de la cei care cumpărăm roşiile din piaţă, ci de ăia “transferaţi” la oraş.

În primul rând trebuie să îmi fac o scurtă biografie şi să recunosc că şi eu sunt un pui de ţăran ajuns pe la oraş. Primele două clase din şcoala generală le-am făcut la ţară. După cei doi ani, din cauză că ai mei erau îngrijoraţi “că nu are copilul concurenţă şi nu poate performa în ale învăţaturii”, mi-au cumpărat un apartament şi m-au trimis la oraş. Şi de atunci, purtat fie de job sau alte treburi, am devenit un “oraşolofil”.

Unde vreau să ajung? Am cunoscut o mulţime de oameni de-alungul celor 27 de ani ai mei. Unii dintre ei erau născuţi şi crescuţi la oraş, alţii pe la ţară, alţii bogaţi sau săraci. Nu era nicio problemă. Nu mi-au plăcut niciodată generalizările sau caracterizarea unei persoane în funcţie de originile sale şi puterea sa de cumpărare. Deşi, după cum spuneam mai sus şi eu fac parte dintre cei transbordaţi de la ţară la oraş  şi deşi am avut parte de momente în viaţă când poate nu aveam bani să îmi cumpăr un cola la litru, nu am uitat de unde am plecat şi nu voi lăsa să se întâmple niciodată asta. Şi nu e vorba că aş fi ajuns undeva sus, vorbesc doar despre un nivel al siguranţei zilei de mâine, nivel pe care nu-l aveam niciunul din noi când eram studenţi sau când leneveam pe banii părinţilor.

O să mă întrebaţi acum, “şi ce dracului vrei să spui cu toată polologhia de mai sus?”. Vreau să spun că mă enervează toţi ţăranii ăştia care au plecat de la coada vacii şi îi văd cum “emit” acum impresii despre ceilalţi. Nu o să suport niciodată o persoană care până mai acum câţiva ani mânca parizer de gâscă pe pâine, dacă avea pâine…ca dacă nu, parizerul merge şi cu mămăligă, iar acum livrează păreri şi judecăţi faţă de alţii. Am vazut cum tot felul de terminaţi şi terminate despre care ştiu cum trăiau acum 7-8 ani, acum râd şi comentează despre felul în care se îmbracă unul sau altul. Adică tu acum câţiva ani ziceai bogdaproste dacă îţi permiteai o pereche de şosete flauşate şi în prezent râzi de alţii că poate nu vor să dea ca fraierul de tine bani pe haine de la mang(i)o sau zar(i)a? Nea Gheorghe, degeaba arunci cu suta de euro într-un mall pe un rahat de eşarfă, nu o să poţi schimba faptul că te tragi dintr-un cătun izolat în munţi, iar până nu demult trebuia  să creşti un porc pe care mai apoi să îl vinzi ca să îţi permiţi să mergi la Năvodari o săptămână. Îmi vorbeşti despre Dubai, Milano şi Paris, iar tu numai ce ai terminat de prăşit porumbul în spatele casei? Nu mai judeca tu pe unul sau pe altul care preferă o săptămână la pescuit în Deltă şi nu nişte excursii piţipongereşti în Paris pentru şoping. Comprende?

Nu aş avea nimic cu voi “ţărănocilor”, dar când vă văd cum “emanaţi” atâta prostie şi fudulism peste tot, jur că îmi vine rău.

There Are 2 Responses So Far. »

  1. Eterna boala: “vreau sa par altceva decat sunt”, nu se vindeca nici cu medicamente, nici cu pamflete, din pacate. Foarte putine sunt exceptiile sunt cei care au plecat de la “porumb” si seminte scuipate sambata seara la discoteca-din-casa-de-cultura si care intr-adevar sa se fi ridicat deasupra conditiei.

  2. Într-adevăr…dar cu timpul, când toate aceste “trenduri” vor dispărea, poate lumea va preţui mai tare cei şapte ani de educaţie primiţi de acasă.

Post a Response

Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-Share Alike 3.0 Romania License.