Este ora 8 dimineaţa, duminica. Şi eu probabil dorm când se va publica acest post.

Ca orice român credincios şi cu frica lui Dumnezeu ar trebui să fiu la biserică. Dar “ete” că nu sunt. Şi de ce nu sunt? Bineînţeles din cauză că dorm. Şi de ce dorm în loc să fiu îngenuncheat în faţa unui popă, cu mâinile împreunate cerşind milă şi compasiune aceluiaşi popă, care se zice că va transmite mai departe mesajul către God? Uite din cauza asta.

Nu voi înţelege niciodată de ce atunci când mă gândesc la Dumnezeu trebuie să o fac cu frică şi cu smerenie…Am citat din spusele celor cu patrafir. De ce trebuie ei să mă sperie astfel încât să mă facă să alerg înspre biserică? Cert este că la unii dintre noi are efect. Printre puţinele mele vizite pe la biserică, am fost martorul unor manifestări caracteristice oamenilor un pic săriţi de pe fix. Am văzut oameni care se aruncau în genunchi încă de la intrarea în biserică şi alunecau exact ca la curling până în faţa altarului, iar acolo îşi pocneau fruntea de podea de îţi era frică să nu îşi lase creierii împrăştiaţi pe jos. Am văzut oameni care pur şi simplu boceau şi în acelaşi timp sărutau mâna popii.

Unde vreau să ajung? Nu ştiu cum este cu alte religii, dar ortodoxismul nostru este trist, posomorît şi menit să te facă să crezi că dacă mănânci o bucăţică de carne vinerea, o să sfârşeşti în focul iadului cu o mie de draci pe lângă tine care te vor chinui veşnic. Rolul popilor în România nu este de a ajuta copiii, oamenii săraci ş.a.m.d, ci acela de a speria lumea cu sfârşitul, în timp ce mâna cu care îşi fac cruce alunecă uşor în buzunarul celui care îi stă în genunchi implorînd iertare.

Să nu care cumva să trageţi concluzia că eu nu cred în Dumnezeu. Şi eu cred în Dumnezeu…dar nu în Dumnezeul popilor ălora care îşi dau ochii peste cap când îmi rostesc sentinţa la caznele veşnice. Dumnezeul meu este unul bun care crede în iertare şi în a doua şansă şi care nu a delegat pe Pământ ca mesageri ai lui nişte oameni ca aceia descrişi de Arhi în materialul său.

După ce o să termin postul ăsta, o să îmi fac semnul crucii, o să mă rog ca lumea să fie mai bună şi o să mă culc. Nu am nevoie de niciun popă care să îmi zică că am voie să fac asta sau să mă înveţe cum să fiu bun.