Norah Jones – Come away with me
Asculta mai multe audio Muzica »

Vouă vi se întâmplă să visaţi cu ochii deschişi? Mie da, şi asta foarte des. Mă simt foarte bine în momentele acelea…eu cu mine şi cu visul meu. Nu ştiu dacă e prea bine.
Visez la o viaţă mai bună, la iubire, la tot felul de chestii care mă frământă. Dar toate astea am impresia că rămân la stadiul de vise.
Chiar şi în momentul ăsta visez. Visez o fereastră pe care se preling picături de ploaie rece. O cameră de hotel…în depărtare pot să văd sutele de luminiale zgârâie-norilor. Clipe de singurătate picurate încet în cana cu ceai. Oh…şi jazzul în surdină. Mi-ar place ca zgomotul ăsta de zi cu zi să dispară şi în locul lui să se audă jazzul…pe stradă, în parc, la lucru. Lumea ar fi mai bună. Ar trăi cu adevărat şi pentru ceea ce este cu adevărat important în viaţă.

Mai visez la o seară de iarnă în New York. După câteva whiskeys date pe gât într-un casual pub, să mă plimb pe stradă aşa de nebun. Şi în surdină să o aud pe Norah Jones.

Din nou în surdină, din nou singur.

Nu. Nu visez să fiu singur. De fapt asta este problema mea. Că sunt singur. Atât de singur că a început să mi se pară normal să fiu singur, să mă visez singur.
Unde este ea? Oare o caut? Oare am găsit-o şi am pierdut-o? Sunt un romantic incurabil şi nu îmi găsesc locul. Şi din nou ajung la aceleaşi vise cu ochii deschişi în care eu îmi construiesc lumea aşa cum îmi place…şi nu este o lumea prea deosebită, doar una normală. Fără Prada, BMW, Versace şi fericire măsurabilă. O lume normală cu săruturi care rămân veşnic pe gâtul ei, cu o plimbare, nu în BMW, ci pe jos pe malul Tamisei, cu imagini ale părului ei ciufulit dimineaţa. O lume fără “bambu” şi toate ieşirile în decor la care sunt martor.

Dar ştiu că nu se poate şi poate de asta e şi frumoasă viaţa. E frumoasă pentru că am ocazia să sper, să visez, să aberez aici acum , să sufăr din dragoste.

E frumoasă…