După cum am promis revin astăzi cu un material despre layerul 3 OSI. Dacă ar trebui să găsim doar un cuvânt prin care să caracterizăm acest nivel, acela ar fi routing sau pe româneşte rutarea. La acest layer mai întâlnim şi logical addressing, adică adresele IP.

Un protocol care defineşte routing-ul şi logical addressing-ul este un considerat un protocol de layer 3. OSI defineşte doar un singur protocol de acest gen, Connectionless Network Services(CLNS), dar ca de obicei mai greu cu protocoalele OSI, ele negăsindu-se prea des în reţelele de astăzi. În schimb găsim des Internet Protocol(IP), Novell Internetwork Packet Exchange(IPX) sau AppleTalk Dynamic Data Routing(DDR). Aceste protocoale de layer 3 au multe similarităţi. Haideţi să vedem câteva din funcţiile cele mai importante pe care ele le îndeplinesc.

Routing( selectarea rutei)

Ca să înţelegem mai bine această funcţie vom lua un exemplu. Să presupunem că avem topologia de mai jos.

În partea stângă avem o reţea 172.20.20.0 formată din mai multe calculatoare, iar în partea dreaptă la fel numai că reţeaua diferă: 10.6.6.0. Să presupunem că un PC din 172.20.20.0/24 vrea să trimită nişte date înspre un PC din 10.6.6.0/24. Le denumim PC1 şi PC2. Deoarece cele 2 calculatoare nu fac parte din aceeaşi reţea, PC1 trebuie să trimită datele întâi unui router ce are macar o interfaţă în aceeaşi reţea cu PC2. Aşadar PC1 trimite un data-link frame înspre cel mai apropiat router – acest frame foloseşte data link layer addressing (MAC-ul despre care am vorbit data trecută). Cea mai tare fază este că PC1 habar nu are de cum arată reţeaua…el doar ştie cum să trimită datele la cel mai apropiat router. Este exact ca şi cum tu te duci la poştă să pui o scrisoare, ştii drumul până la poştă, dar de acolo şi până în Suceava poşta rezolvă totul.

Fiecare router are o tabelă de rutare. Aceste tabele de rutare conţin grupuri de adrese IP, aşa numitele reţele. Router-ul compară IP-ul destinaţie din pachet cu intrările din tabelă, până găseşte automat o reţea din care face parte şi implicit unde să forwardeze mai departe pachetul. Oare ce zice PC1 când trimite pachetul? “Destinaţia este spre o reţea pe care nu o cunosc…trimit frame-ul înspre cel mai apropiat router, adică R1″. Să notăm cu R1,R2 şi respectiv R3 routerele de la stânga la dreapta. R1 primeşte frame-ul, se uită la adresa IP destinaţie şi comparînd-o cu tabela de rutare işi dă seama că trebuie să trimită pachetul înspre R2. Aici în această schema avem două rute posibile R1-R2-R3 sau R1-R3. Nu are rost să intrăm în detalii despre cum routerul R1 alege cea mai potrivită rută în exemplul nostru. Despre acest lucru vom vorbi mai târziu. OK…sa revenim. Deci pachetul nostru ajunge în R2. R2 îşi pune aceeaşi întrebare ca şi routerul R1 şi forwardează pachetul înspre R3. R3 preia pachetul şi îi adaugă adresa de data link layer. Cum află routerul adresa MAC a PC2? Simplu…prin ARP – Address Resolution Protocol. Chestiunile legate de pachete, frame-uri şi alte cele le vom discuta într-un material despre encapsularea datelor la diferite layere OSI. Deocamdată este important să înţelegeţi cam care este logica rutării. Cam atât despre funcţia de rutare.

Funcţia de addressing

O chestiune importantă legată de adresele de layer 3(adică IP-urile ) este că ele pot fi grupate în reţele sau subnet-uri. Luînd din exemplul de mai sus subnet-ul 172.20.20.0/24, această reţea cuprinde IP-urile de la 172.20.20.1 până la 172.20.20.255. Rutarea se bazează pe faptul că adresele de IP-uri pot fi grupate în subnet-uri…vă daţi acum seama cât de important este acest fapt. Acum…Care ştie câţi bits are o adresă IP? Are 32 de bits. Mai multe despre adresele IP, subnetting şi chestiuni importante vom vorbi în alt material, pentru că acesta deja a devenit huge.

Până atunci vă salut cu respect şi dacă aveţi nelămuriri sau vă pot ajuta cu ceva mă puteţi contacta pe email.